• THESPIS

    REVISTA GALA HOP
    La fiecare ediție a Galei Hop, reprezentanții departamentelor de teatrologie din Univesitățile de specialitate, vor avea ocazia și șansa să reflecte și să dezbată fenomenul artistic, să își exerseze pana pe noi, actorii, contribuind astfel la re-definirea relației actor-critic.

Alexandru Panait

Interviu cu Maria-Teodora Filip

Maria-Teodora Filip: „E foarte important să nu uiți pentru ce faci teatru, ca să ai la ce bucurie reală să te întorci de fiecare dată”

Un interviu cu Maria-Teodora Filip este echivalentul unei limonade cu mentă într-o zi caniculară de Iulie. Sau al unei victorii a Islandei cu Anglia, la EURO 2016. O piatră de hotar a reprezentat-o „Gâlceava Zeilor”, acesta fiind totodată spectacolul de licență. Al doilea proiect de licenţă în care a jucat este „Şase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello. Alte borne importante în cariera ei  sunt „Azilul de noapte” de Maxim Gorki,  Efectul razelor gamma asupra anemonelor” de Paul Zindel, „Staipelochian”, după romanul „Cartea şoaptelor” al lui Varujan Vosganian, „Îmblânzirea Scorpiei”, de William Shakespeare și „# Teenspirit”. O actriță a noului val, câștigătoarea Premiului pentru cea mai bună actriţă, la secţiunea individual a Galei HOP 2015, generoasă și volubilă

Maria Teodora Filip

Povestește puțin despre copilăria ta

Am fost copilul care stătea de dimineața până seara afară. Intram în casă la prânz pentru câteva minute ca să iau sandvișul făcut de mama și apoi mă reîntorceam la băieți. Ei prindeau șopârle, jucau fotbal, se cățărau în copaci, iar eu trebuia să țin pasul cu ei. Nu reușeam de fiecare dată pentru că eram grasuță rău. Plecam curată și mă întorceam cu genunchii negri. Mă ascundeam pe sub mașini sau acasă ca să pot să scap turma. Plângeam din orice, dar chiar din orice. Tata se amuza foarte tare pentru că atunci când apăsa pe butonul unei pianine de jucărie care începea să cânte eu izbucneam pur și simplu în plâns. Cred că jumătate din copilarie am plâns. Glumeam. Sau nu. E posibil chiar așa să fie. Probleme cu părinții n-am avut niciodată. Nu m-am simțit constrânsă să fac absolut nimic. Mă gândesc că dacă ei și-ar fi dat cu părerea despre toate meseriile din lume chiar atunci când eu eram mică, probabil că nu alegeam să fac actorie. M-au lăsat să aleg. Asta e minunat.

Care este motivul pentru care ai ales drumul acesta, al actoriei?

Sincer, sincer? Nu cred că am vrut să accept că o să fac ceva mic. Fratele meu era deja campion European când eu nu știam în ce direcție să merg. Aveam casa plină de medalii. Prima oară am luat la rând toate aptitudinile artistice: cântat, dansat și actoria. De primele două nici nu putea fi vorba, iar când mă gândeam la teatru, la ce înseamnă el pentru mine, atunci mă simțeam foarte atrasă de lumina aceea din sală. E o lumină caldă care apare în clipa în care spectatorii deja și-au ocupat locurile în sală. După ce am văzut filmul Step Up la Cinema m-am apucat de teatru la Palatul Național al Copiilor unde am avut șansa de a îl cunoaște pe unul dintre cei mai buni profesori de actorie din lume. El se numește Virgil Constantin.

Cine te-a inspirat cel mai mult în copilărie?

Fratele meu, Andrei.

Ce a reprezentat pentru tine Gala Hop?

O perioadă foarte, foarte frumoasă care a început chiar înainte să mă înscriu. Am simțit o atașare reală față de ambele momente pe care le-am încropit. E ca atunci când faci aluatul pentru gogoși și apoi îl lași să crească. Ești mereu atent la el și vrei să fie cât mai pufos. A fost poate una dintre cele mai fericite experiențe pe care le-am trăit. Îmi amintesc de tot cu foarte mare drag.

Pentru momentul tău de la Gală ai ales un colaj inedit Romeo Fantastik- „Carolina”, Sweet Kiss-„Tu Alin, Alin, Alin “ și Vama– „Scrisoare către Făt-Frumos”. Cum ai ajuns aici?

Cred că am ales hiper intuitiv. Simțeam nevoia de o antiteză.  „Tu, Alin, Alin, Alin” este o manea care a făcut furori la mine în cartier, iar „Scrisoare către Făt-Frumos“ este o melodie pe care am ascultat-o în fiecare zi și care mi-a hrănit adolescența. Este o melodie necasară. Nu lipsește de pe iPod. Romeo Fantastik probabil că se simte mândru, dar eu nu asta am intenționat. Glumeam. Cu toții știm de noul specimen de bărbat, numit cocalar. El tinde să se înmulțească.

Te așteptai să câștigi? Sau, reformulând, ți-ai dat seama, la un anumit moment de posibilitatea asta?

După a doua probă am început să prind speranțe. Deși am plecat de acasă cu dorința de a gusta fiecare moment și de a mă concentra. Mi-am dorit să mă concentrez cât pot de mult ca să nu am sentimentul că nu am dat tot. Nu am vrut să mă supăr pe mine pentru că am meteahna ca după un moment slab să mă auto-distrug. Cred că am plecat cumva pornită…

Sunt diferențe mari acum, lumea te privește altfel?

E o diferență  vizibilă, dar sunt și oameni care prin o anumită atitudine au avut grijă să mă facă conștientă de faptul că succesul este trecător. Azi ești, mâine… E foarte important să nu uiți pentru ce faci teatru ca să ai la ce bucurie reală să te întorci de fiecare dată. Felul cum te privește lumea…Ce n-aș da să nu mai conteze asta pentru mine. Succesul îți dă una peste bot când nu te aștepți.

Ai lucrat cu Radu Jude. Cum a fost experiența asta?

Eu am fost chemată după ce am participat la audiția națională la casting pentru film. Nu am luat atunci. A trecut aproape un an… și în luna decembrie am fost sunată și mi s-a spus că am cinci  zile de filmare!
A fost o o experiență foarte frumoasă. Plecam cu trolerul de acasă la Teatrul Excelsior unde repetam pentru spectacolul Teenspirit, iar peste trei ore aveam tren, ajungeam în Eforie, filmam. Când mă întorceam în București, nu mă opream acasă, ci la teatru, unde aveam repetiții în doi timpi. A fost foarte frumos!
La filmări am avut șansa să lucrez cu oameni care respectă actorii. Asta nu se întâmplă întotdeauna. Toți eram la același nivel.

Care sunt pasiunile tale în afară de teatru?

Îmi place să mă plimb foarte mult, să merg cu trenul, să citesc, să merg la mare, să merg la petreceri, să vad filme și să merg la sală. Tânjesc după un abonament la spa, dar asta nu e imposibil.

Ai timp pentru ele?

Pentru unele am timp.

Revenind la teatru, ai jucat în „Azilul”, și „#Teenspirit”, „Îmblanzirea Scorpiei”. Sunt aceste roluri, în parte, datorate participării și câștigării premiului la Gala Hop?

Da. Ele reprezintă faptul că am participat.

Există actori sau actrițe pe care îi admiri și cu care ai dori să joci?

Da! Vlad Ivanov, Oana Pellea, Marian Râlea, Constantin Cojocaru, Ștefan Lupu, Florin Zamfirescu, Marin Moraru, Horațiu Mălaele, Istvan Teglas, Dorina Chiriac, Mariana Mihuț. O mare parte din actorii pe care i-am enumerat au o bogăție interioară extraordinară. De aceea mă atrag.

Care ți-ai dori să fie traiectoria profesională de acum încolo?

Îmi doresc foarte mult să colaborez și cu Teatrul Bulandra. Vreau să am mai multe proiecte la film. Încă un lucru de care mi-am dat seama anul acesta și de care vreau să țin cont toată viața este că meseria asta nu este despre mine, ci pentru oameni. Se poate numi o dorință.

În final, ce le urezi participanților de anul acesta la Gala HOP? Ai vreun sfat pentru ei?

Să se bucure și să bage energie multă. Energia te salvează de tot. Baftă, prieteni!!!

MTF2

Foto Andrei Gîndac

Alexandru PanaitTeatrologie, anul I, UNATC București

DESPRE THESPIS

OPINII

DIALOGURI

CRONICA

REPORTAJ